FIECARE DĂRUIEȘTE CEIA CE ARE ÎN INIMĂ

Într-o zi, un om bogat i-a dăruit unui sărac un coș plin cu gunoi, să-și bată joc de el. Omul zâmbi și plecă, ținând în mână coșulețul primit. Ajuns acasă, a început să-l curețe, să-l spele și l-a umplut cu cele mai frumoase flori. S-a întors la omul bogat și i-a înmânat acestuia coșulețul. Omul, surprins, întrebă: „De ce mi-ai dat atâtea flori frumoase, când eu ți-am dat doar gunoi?”. Cel sărac îi răspunse: „Fiecare dăruiește ceea ce are în inimă!”.   („Povești înțelepte”)

                                              ESEU „COPILĂRIA”

                                                                                               Unică-i copilăria

                                                                                               Pentru mine, pentru toți,

                                                                                               Unică-i copilăriea

                                                                                               Chear de vrei, n-o mai întorci.

                                                                                               Unică, dar și frumoasă

                                                                                               Undeva acolo-n sat

                                                                                               Cu o casă, cu o masă,

                                                                                               Cu o mamă stând la sfat.

                                                                                               Cu un iaz și c-o pădure,

                                                                                               Cu cireșe la furat

                                                                                               Asta e copilăriea,

                                                                                               Ceva ce nu-i  de uitat.

Copilăria este cea mai însemnată perioadă a vieții unui om.Și cu toate că  zboară foarte repede, ea este cea mai interesantă,cea mai veselă, cea mai visătoare, cea mai colorată și cea care se întipărește în memoria noastră pentru totdeauna.Amintirile din copilărie sunt cele mai plăcute și cele mai blînde clipe din viața noastră.Cu ele trecem prin viață.

În copilărie ne putem da frîu liber fanteziei, putem construi palate din aier, credem în zâne și feți-frumoși. Dar cu cîtă nerăbdare așteaptăm pe Moș Crăciun, sărbătorile de Paște... Mergem la bunei pentru că acolo sunt mai bune merele, acolo sunt mai haiose șotiile, acolo sunt mai interesante poveștile. Dar cît de tare o iubim pe mama...Ne bucurăm împreună cu ea cînd facem primul pas, cînd spunem primul cuvânt, cînd scriem prima buchie. Ne intristăm cînd mergem la gradinită și suntem despărțiti de cea mai dragă ființă –mama. Plîngem pentru jucăria dragă de parcă e ultimul lucru pe care-l avem în viață. Asociem o mică gîzuliță cu un monstru. Asa vede un copil, așa el simte.

Un suflet de copil poate fi obijduit și rănit foarte usor, dar el iubește și crede sincer.Un copil are nevoie de ambii părinți ca să se simtă protejat și în siguranță, are nevoie de iubire, are nevoie de căldură sufletească, are nevoie de un exemplu bun ca să-l urmeze în viață. Un vechi proverb spune: „Nu te stărui să-ți educi copilul, educă-te pe tine, căci el te va copia”.

Cînd mergem la școală ne credem deacum destul de mari ca să facem lucrurile de sinestătător și foarte des greșim, dar de fiecare dată, suntem certați, sfătuiți si iertați. Trecănd din clasă în clasă, de la o lecție la alta, în zilele rutinei școlare, noi descoperim și însușim cele mai înalte valori ale vieții. Suntem ageri, neastîmpărați, uneori pierduți ori prea curioși dar mereu dornici de joacă.Sentimente ce nu ne părăsesc nici cînd suntem maturi, așteptăm ca niste copii prima zăpadă, primul ghiocel și credem în minuni.

Dar cît de mult n-am dori să nu ne despărțim de copilărie ea trece repede, fără să ne dăm seama, și n-o putem opri. Ea este minunată, ea este ca un răsărit de soare, ea este ca un curcubeu, ca un bobocel de floare, scurtă dar nemuritoare. Păstrați copilăria în sufletul și inima voastră iar ea vă va încălzi cu fericirea ei.

Copilăriea este prima școală a vieții, ea este insăși o mică viață.