REFLECȚII ASUPRA CUVINTELOR ÎNȚELEPTE

                                  „Dacă vrei să hrăneşti pe cineva, nu-i da peştele, ci undiţa”                                                                                                    (proverb chinezesc)
Cîtă înţelepciune în acest proverb!Dacă vrem ca și copilul nostru să fie sătul doar azi, îl putem hrăni cu peştele pe care l-am prins noi, iar dacă iubim acest copil cu adevărat şi dorim ca el  să fie sătul şi fericit toată viaţa lui îi vom oferi “undiţa” şi cunoştinţele de care dispunem , pentru ca el singur să se hrănească în fiecare zi toată viaţa lui. E o mare diferenţă între un copil care se descurcă singur şi un copil care este dădăcit. Cel dădăcit pe măsură ce va creşte nu se va descurca în viaţă,va fi supărat pe toată lumea,va fi violent,fără cultură, fără stimă.

Un copil se naşte gol-golut, şi este ca o carte cu filele curate, în care noi maturii scriem multe  bune, şi rele  , uneori fără să ne dăm seama, că am uitat principalul, am uitat să-l învăţăm ce să înveţe şi cum să înveţe. 

Educaţia copilului se începe chiar de la naştere, primii „educatori” sunt mama şi tata , prima „instituţie de educaţie şi instruire” este familia. Unii părinţi se grăbesc să le dea copiilor lor tot ce au mai bun în plan material, dar uită de sufletul copilului, de educaţia lui. Mulţi părinţi greşesc cînd spun că „ e prea devreme să mă ocup de educaţia lui” de fapt aceşti părinţi au şi întîrziat cu educaţia copilului, fiindcă copilul va reflecta ceia ce a văzut cîndva sau undeva şi nimeni nu i-a spus ca „nu e bine” sau că „nu se poate”.

 Astazi cei mai multi copii âși vad părinții doar seara, pentru putin timp, căci ei părinții vin obositi de la muncă și doresc să se mai relaxeze pe rețelele de socializare sau pur și simplu să privească un film ori îsi iau de lucru acasa căci nu dovedesc la servici lăsînd copiii pe seama internetului sau în fața televizorului la desene animate care sunt pline de violență, un comportament neadecvat și o comunicare pe tonalități inalte ale eroilor acestor desene sau filme pline de groază si fantastică, copiii rămân acolo unde nu au parte de dragoste, înţelegere şi comunicare din partea celor mai dragi și mai apropiate ființe lor - părinții. De multe ori parintii care au profesia de  dascăli sau medici si se ocupa la serviciul cu alți copii, atunci cand se intorc seara acasă nu le mai ajung puteri, răbdare, afectiune si pentru copiii lor. Sunt obositi, caci li s-a cheltuit energia energia.

Nu sunt vinovati numai copiii pentru obrazniciile lor, deoarece ei, pentru a se dezvolta normal, au nevoie de curte ca să se poată juca. Acum, sarmanii, sunt inchisi in blocuri si astfel stramtorati, neputand alerga liberi pentru a se juca si a se bucura. Parintii nu trebuie sa se mahneasca atunci cand copilul lor este vioi, caci un astfel de copil are multa energie inlăuntrul sau și poate spori mult in viață daca o pune in valoare.

Parintii nu trebuie sa se grabeasca a le da copiilor lor cele pe care le au, toate de-o dată, pentru că sunt fară experiență și se pot deda la risipe necugetate, caci viata actuala imbie la nenumarate tentații. Dupa aceea le va fi mila de ei, dar nu vor mai avea cu ce sa-i ajute. De asemenea parintii trebuie sa ia aminte, ca pe copilul care este mai slab sa-l ajute materialiceste mai mult, dar si mai mult sufleteste, pentru ca acesta sa nu intre in panica din cauza nereusitei lui in viata. Dar sa caute sa-i rostuiasca cu discernamant si dragoste pe toti copiii lor, pentru a nu se raci dragostea dintre ei.