SCENETA „CAPRA CU TREI IEZI” ÎN VERSURI
Autorul:
Odată
într-o căscioară
A
trăit o căprioară
Şi
dacă vrei să
crezi
Avea
capra şi trei
iezi.
(iese capra
cu iezii şi se
închină)
Iedul cel mare:
Au
mămucă, au mămucă
Mă
doare ici la
lingurică!
N-ai
azi drum pe
la pădure
Să
ne-aduci de-ale gurii?
Capra:
Cum?
n-aveţi fîn, n-aveţi haleală?
Ce-i
cu –atîta strofoleală?
După
casă e –un stogoi (arată cu mina în sus)
Mîncaţi
cît încape-n voi!
Iedul cel
mijlociu:
Eii, mămucă, fînu-i vechi
Ne
cam iese pe urechi
Iaca …
poate nişte iarbă
Să
ne crească mare
barba.
Capra:
Of,
iaca mă pornesc
degrabă,
Să
le-aduc eu multă
iarbă,
E-e ,
că tare-i scurtă
ziua , ştii
La
mama cu trei copii
(capra îşi
pune o broboadă,
îşi leagă un
şorţ, se chiteşte
şi pleacă)
(apare lupul,
tropăieşte, îţi freacă
mîinile de bucurie,
se tot învîrte
pe loc, apoi
zice:)
Lupul:
E,
de blană nici
nu-mi mai pasă
Capra
a plecat de-acasă,
Cum
s-ar spune doamne-i
iartă,
Mănânc iezii toți, deodată.
Dar
mai este aici un dară
Cum
să-i scot pe
iezi afară
Aha!
O cîntare am să
le trag
Cît
a-i clipi îs
toţi în prag!
(sare cînd
pe un picior,
cînd pe altul,
bucuros că a
găsit soluţia)
I-ha
, i-ha ce-s
deştept
Eu
mă bat cu
pumnul în piept
Ia-n
s-o iau înspre
căsuţă
Să
văd ce-mi fac
ieduţii
(se uită
prin geam şi
vorbeşte singur, chipurile
printr-un binoclu)
Hopa !
Iaca finişorii
Ah
mînca-le-aş ochişorii….
Strălucesc cornițele
Vai ce-mi cântă mațele.
Cu cărniță la picior
Cel
mai mare-i Ghiţişor,
Cel de-al doilea-i Corneluș,
Cel de-al treilea-i Sfredeluș!
(are un
sac şi prinde
a cînta răguşit)
Am
un sac plin
în spinare
De
ierburi bune, în
floare,
De
sulcină , de trifoi
Toate
bune pentru voi
Hai
deschide-ţi cu fuguţa
Iaca
a venit mămuţa
Ş-apoi
hai mai repejor
Că
picioarele mă dor
(face aşezări,
ridicări să-şi dezmorţească picioarele
Iedul cel
mare: ( strigă tare)
Auziți? Da-ți la fuguța
Iată a venit
mămuţa
Iaca tragem noi zăvorul
Că
ne-aduci plin săcuşorul
Iedul
cel mic:
Bade
Ghiţă nu-i mămuca
Lasă
nu deschide uşa
Mama
cîntă ca Jasmin
Dar
acesta-i glas străin
(în vremea
aceasta lupul s-a
tupilat sub geam,
se freacă cu
mîinile pe la
ochi de ciudă)
Lupul:
Iaca m-au descoperit
Glasul
mi-i hodorogit,
Trag
o fugă la
nea Luca
Ca
să-mi subţieze moaca.
(lupul pleacă)
Autorul:
Şi
cum este lacom lupul
S-a și apucat de lucru
După ce s-a isprăvit
La casa caprei a venit
Sub
fereastră el a stat
Şi
din gură a
cuvîntat.
Lupul: (subţire)
Deschideţi uşa
cu fuguţa
C-am venit, eu sunt mămuţa
Iaca
vă aduc de
toate
Î-s
cu sacul plin în
spate
Iedul cel
mare:
Iaca, vezi , asta-i mămuţa
Mă
duc să deschid
fuguţa
Că eu
îs lihnit de
foame
Mă
doare aicea între
coarne
(şi trage
zăvorul)
Lupul:
A,
a , a, ghidi, ghidi, hai ghiduşii
Ia veniți pîn la
nănaşu
Aşa
chilipir ştiţi bine
nu
cade la orişicine
(cel mezin
se ascunde)
Sfredelușu unde-i măi?
Ce-aţi
rămas voi amîndoi?
Căci
colea în vizuină
Am
şi eu pui,
o duzină
Şi
de dimineaţă urlă
Că
n-o pus nimica-n
gură!
Ambii iezi: (se bîlbîie)
Î-î-î,
nu-i acasă, e-n
pădure
S-o
dus cu mama după
mure
(LUPUL SE
REPEDE LA CEI
DOI, ÎI MĂNÎNCĂ,
apoi zice pufnind
de plăcere)
Lupul:
Ce
mai carne parfumată
Se
duce chiar nerugumată
Am mîncat eu binişor
N-ar
strica şi-un somnişor!
(se duce)
Autorul:
Apoi
hăt tocmai spre
seară
Vine-acasă căprioara
C-o
desagă mare-n spate
Încărcată
cu de toate.
(capra, obosită,
îşi şterge fruntea
de sudoare, pune
sacul jos, răsuflă din greu)
Capra:
Înc-oleacă
şi-s acasă
Oare
ce-mi fac copilaşii
(pune mîna
streaşină la ochi)
Cred
că zburdă pe
toloacă
Şi
se joacă de-a
mijatca.
(nedumerită)
Eiii , nu-nţeleg eu
ce e asta?
De
ce se uită
prin fereastră?
(iedul cel
mic îi iese
mamei înainte, plînge
dă din mîini
şi-i spune mamei)
Iedeul cel
mic:
Stai,
mămică, stai în cale
În
casa noastră-i mare
jale :
De
cum în pădure
ai plecat,
Cumătr-lup pe-aici
a dat.
Pe Corneliu şi pe
Ghiţă
Ia
mîncat făr-să sughiţe,
Eu
însă am dovedit
Sub
chersin m-am îndosit.
(capra plină
de năduf şi
ură)
Capra:
Cum
a îndrăznit nănaşu
Să-mi
mănînce copilaşii
Praznic
mare am să fac
Şi-o
să-i vin eu
lui de hac.
Mangositul şi
spurcatul
Nu-l
mai satură nici
dracul,
Să
nu-mi ziceţi mie
capră
Dacă
nu l-oi da
în groapă.
(plînge în
hohote)
Prin
pădure mă pornesc:
Pe
cumătru să-l găsesc
Să-l
întreb cum de-a
-ndrăznit
Doi
copii mi-a gîtuit
(ridică mîinile
a deznădejde şi
durere)
(SE ÎNTÎLNEŞTE CU
LUPUL)
Lupul: Hellou,
Cuma Grăchila!
Capra: Gud moning,
Sarsailă!
Lupul:Cam răruţ
vii după ierburi?
Capra :păi, da,
am multe treburi.
Lupul: Dar…
iezişorii ….bine?
Capra:
Săriţi-ar
ochii, cîine!
Întrebi
de copilaşi?
Ce-ai
căutat spurcate,
În
casa mea atunci
Cînd
eu eram plecată
Prin
cele văi şi
lunci?
(lupul se
îndreptăţeşte)
Lupul:
eu.. ..
cumătră… cum să-ţi
spun
Nici
o vină n-am,
nu, nu, nu
Poate
…..alţi ciraci de-ai
mei
Au
păpat ieduţii tăi…
(capra se
tot întinde să-l
lovească)
Capra:
Mangositule
ce eşti,
Cum
aşa de îndrăzneşti
Zici
că nu eşti
vinovat
De
ce mi s-a
întîmplat?
Ai
mîncat doi iezi , aşai?
Şi-ncă juri că vină n-ai?
Aşa
că cumătre lup,
Am
să te dau
în groapă :
Zdup!
Lupul:
Aoleu, cumătre
dragă,
Îmi
frig tălpile, mă
ard,
Scoate-mă,
te rog ,
din groapă,
Rău
mai mult n-am
să mai fac!
Capra:
Ba,
spurcate, arzi, da, da , da,
Blana
schimbi, năravul-ba!
Las-să
ştie lumea toată
Că
de tine-i numai
coada!
Preluată de pe didactic.ro fara autor
Комментариев нет:
Отправить комментарий