Închinare Profesorilor

Un fir de păr albit-a
Pe fruntea Ta măreaţă.
Un zîmbet de lumină
Ţi s-a aprins pe faţă.

Şi inima îţi saltă
De bucurie plină,
Căci unde a fost umbră
Acuma e lumină.

Din pîinea cunoştinţei
Împarţi cu bunătate,
Cu drag acelor care
Sînt dornici de-a şti darte.

Către a Ta făptură
Şi munca Ta de zor 
Mă-nchin cu pietate,
Iubite Profesor!